frate, s-a pus praful!!!!

cu durere in suflet, apropo de micul meu blog care are sanse infirme sa reziste la ceea ce din punct de vedere politic si economic se va numi 2012, trebuie sa recunosc, sau recunoastem, ca din motive lesne de inteles – boomul feisbuccian – blogurile s-au cam demodat. personal, n-am mai gasit demult ceva interesat, care sa-mi placa, sa ma faca sa urmaresc, sa ma determine sa citesc. si e trist. lumea s-a lasat de blogging! – uite cine vorbeste… n-am mai scris un articol de cateva luni bune. (si nu insinuez ca as scrie articole bune, dar, ca sa-mi citez un amic – a se interpreta pe un ton glumet si plin de umor – altele mai bune n-am gasit:)) LOL)

deschidem paranteza: LOL. no other comments required. inchidem paranteza. mergem mai departe, trecem peste.

cum veneam eu asta-seara spre casa si admiram frumusetile ridicate de nea cizmaru’, sub a carei tiranie au tras parintii nostri, ma gandeam sa scriu ceva plin de inspiratie pe micul meu blog. bine… ca inspiratia e invers proportionala cu numarul de cuvinte pe care il am ca tinta pentru a publica un articol, e irelevant, neesential si lipsit de orice fel de importanta. vorbeam de creatii comuniste. creatie e un cuvant prea dur si prea imposibil de asociat cu perioada pre-democratica (sa ma anuntati careva si pe mine cand da democratia in tara!!), dar merita si ei o sansa. comunismul nu a fost ceva rau, in esenta. a fost doar foarte foarte deosebit de prost implementat. sarind la chestiile pe care micutii ceausisti le-au ridicat in perioada lor de glorie, gratie sau alte cele, se poate afirma usor ca sunt de tot… rahatul! dar le-au ridicat. (se va intelege in cele din urma unde vreau sa ajung cu pledoaria pentru comunism. deocamdata acumulam suspans. e mai distractiv)

ajungem in prezent. dupa inca 3 domnii democratic-comuniste, una de doi ani si doua de patru cu o scurta pauza in care in romanica nu s-a miscat nici macar un deget, ne-am pricopsit cu un marinar despre care cartile de istorie nu vor scrie mare lucru pentru ca romanii au prostul obicei sa elimine chestiile negative din trecutul lor (ca de exemplu vorbim atat de des despre victoriile romanilor impotriva turcilor, dar uitam ca fiecare domnitor roman a platit cu varf si indesat pentru scurtele momente in care turcii n-au tavalit peste noi. eu tind sa cred ca aveau interese in alte parti ale lumii, motiv pentru care romanica noastra – care pe atunci exista poate in fanteziile cele mai indraznete ale ereticilor – era cumva lasata in pace). totusi, marinarul a reusit cumva sa ne conduca spre apa sambetei, pentru ca la sfarsitul domniei dictatoriale a mariei sale (simtiti jocul de cuvinte?) sa ne puna pe un curs fara intoarcere. apa sambetei va fi, vorba americancului, overrated. romanasu’ va descoperi o alta apa: mai interesanta, mai palpitanta, mai plina de de toate (sau lipsita de ele?), o apa demna de natia noastra invingatoare. (a se aprecia atitudinea de invingator a romanului)

“m-am saturat de politici mincinoase” citeam acu’ vreo juma de ora pe un site al carui nume nu-l dau pentru ca de aia. eu nu cred ca m-am saturat. e dificil pentru ca, odata cu trecerea timpului – care din nefericire nu mai are rabdare nici cu el insusi, da’mite cu oamenii, ca pe vremea lui moromete – ma afecteaza si pe mine schimbarile bruste de orientare ideologica suferite de cei care au hotarat sa ne conduca. sa-mi fie cu iertare, dar eu nu pot sa cred in democratie romaneasca – vezi jocul de cuvinte de mai sus. ei, cu politicile astea mincinoase de care autorul aritcolului s-a saturat, au reusit si ei sa faca una alta. marinarul de origine constanteana, a carui inaltare pe jiltul de la cotroceni nu mi-e prea clara nici dupa aproape zece ani, a reusit sa-mi ingroape stranepotii in datorii. vedeti voi, eu sunt un tip care se gandeste la viitor, pe cat posibil. dar trecem si peste asta. o alta trasatura a romanului, transmisa din generatie in generatie de la decebal incoace si diluata la maxim, este optimismul. suntem optimisti convinsi. altfel nu imi pot explica de ce romanul a votat portocaliu dupa cinci ani de demonstratii negative… dar nu ne apucam acum de politica si de reinventarea rotii, chit ca a vota portocaliu denota o roata lipsa la caruta – alt joc de cuvinte dragut – pentru ca e pur si simplu de prisos. ne apropiem, totusi, cu pasi mari de expirarea celei de-a doua perioade de cinci ani in care marinarul a carmuit ce-a mai ramas din tara spre ape tulburi si nu prea vreau sa imi imaginez miscarea strategic-politica pe care o va face nenea pentru a putea roade mai departe osul. ca va merge pe sistemul rusnacului Putin (am scris numele cu litera mare pentru a nu se intelege aiurea) sau ca va veni el insusi cu ceva inedit, cam ramane de vazut. prefer sa raman surprins – deloc placut – decat sa adaug la trasaturi si lipsa de imaginatie. gata cu politica. se cam poate deduce ceea ce vroiam sa subliniez.

vedem deci doua perioade mari in istoria recenta a romanului: perioada ceausescu si perioada traian. e interesant modul in care, de-a lungul mileniilor, cei numiti traian au reusit sa ne-o traga si la propriu si la figurat (cealalta meserie a ministrului turismului nu e noutate pentru nimeni). cum ziceam, am privit vag la realizarile conducatorilor care s-au remarcat, din nefericire, prin prostie si acum vom face o mica-mare comparatie. ceasca a impresionat prin constructii. acum ne e greata. ne e scarba cand vedem blocuri gri, construite toate dupa aceeasi matrita. dar deh… cine sa le darame si sa faca altele? traian? nicio sansa. el mai degraba le-ar vinde. apropo de vanzarile masive facute de orange: e o ironie imensa in faza cu apa sambetei. dar, ca sa inchei pe o nota pozitiva, zic doar ca sper ca intr-o buna zi dorinta mea de a pleca undeva departe si de a uita ca am fost vreodata roman – da! stiu! nu e deloc nobil – se va diminua si voi putea spune ca sunt intr-adevar mandru ca roman. raman sceptic, totusi. si pentru asta, de vina sunt americanii!! am zis!

P.S. articolul de care ziceam mai sus se gaseste aici: http://vestulsirestul.com/Editorial.php